Roxana tipa de la munte

Salut. Zilele trecute i-am dat lui Steve un e-mail cu lunga mea poveste. Mi-a raspuns, i-am inteles opiniile, vreau sa le aud si pe ale voastre. O sa fie cam mult de citit, dar...povestea e interesanta, zic eu:

Undeva in luna Martie am fost la munte cateva zile cu niste prieteni. Acolo a fost si un grup de cateva persoane pe care nu il stiam. Printre ei, o fata destul de frumoasa cu chef de viata. Cum din pacate eu am fost si sunt relativ timid, pana cunosc bine persoana respectiva, nu am abordat-o, afland dupa ceva timp ca are si prieten. Cand ne-am intors acasa, la Craiova, aveam o senzatie super nasoala ca am plecat de la munte (si nu, nu era dorul de munte clar). 

Ceva se intamplase in creierul meu, nu stiu daca se poate numii dragoste in cazul in care eu nici nu am vorbit cu ea (decat intr-o dimineata i-am facut o cafea si mi-a multumit). Bun. Au trecut zilele si ea a inceput sa se duca la sala cu un coleg de facultate. El stia ca incepuse sa imi placa de ea si a tras de mine sa ii dau mesaj pe Facebook, eu nevrand. 

Pana la urma, am facut un scenariu cum ca lui i se descarcase telefonul si i-am dat eu mesaj de pe al meu. De aici a inceput totul. Am inceput sa iesim la alergat in fiecare zi aproape, toti 3. Dupa ceva timp, incepusem sa ies cu ea relativ des singuri la o cafea si sa ne povestim chestii de viata. Incepuse sa imi aduca detalii despre prietenul ei. El era cu facultatea in Italia si se vedeau destul de rar (stateau de vreo 3 luni impreuna) si ea eram cam complexata de ideea ca o relatie la distanta nu poate sa tina pentru mult. 

Eu am incercat sa ii dau cele mai bune sfaturi sa ramana cu el, sa aiba rabdare ca vine vara si o sa fie ok. Intr-o seara ne-am strans la un coleg cativa si am facut un gratar (juca Juventus cu Barca in tur, prin Aprilie ;)) ). In seara aia ne-am tachinat foarte mult probabil si de la bautura. Mangaieri, pupaturi pe obraz/gat, muscaturi. 

Cand am plecat, am dus-o cu taxiul la camin si pe drum, ea se incolacise de mana mea. Da, cam incepusem sa am fluturi in stomac. Au trecut zilele, ne-am apropiat. Intr-o zi cand am iesit afara am zis ca e cazul sa ii iau si un buchet de flori zicandu-mi ca "nu trebuia sa fac asta pentru ca sunt si alte persoane implicate la mijloc si inca e devreme", dar in acelasi timp incepuse sa isi schimbe radical comportamentul fata de mine, in bine. Am inceput sa ne luam lumea in cap cu plecari cu masina de cateva ore la Dunare, etc. Pe drumurile astea a devenit "dragostea" si mai mare. Incepusem sa ne pupam, sa opresc masina pentru ca voia sa ma ia in brate etc. Greseala mea mare, una dintre ele cred eu, este ca incepusem sa ii fac cu totul pe plac. Tot ce ma ruga, faceam, din pasiunea pentru ea. Intr-o zi, cand sa o duc acasa, mi-a zis sa ne oprim intr-o parcare sa fumeze o tigara. Dupa ce m-am oprit, m-am uitat "adanc" la buzele ei si a zis sa o sarut. Aici a fost o alta greseala. 

Eu cum am avut in cap ca inca sta cu acel tip, dar relatia incepuse sa se destrame, nu mi-am permis sa "ii bag limba in gura" si am pupat-o doar. Dupa mi-a reprosat lucrul asta, zicandu-mi ca am ranit-o si ca nu a fost ok, ca a suferit. O chestie copilaroasa, care a trecut. Venise ziua in care mi-a zis ca se desparte de prietenul ei. Eram bucuros ce e drept, stiind ca am un drum mai usor, dar in acelasi timp imi parea sincer rau de el pentru ca nu avea nici o vina si ea totusi isi traia viata cu mine. A venit 15 mai, ziua mea. De la ora 00:00 am stat doar cu ea pe un deal cu sampanie si cu masina langa si ne povesteam lucruri. A fost prima zi in care m-a lasat sa ii pun mana pe fund, sani, etc. S-a facut 4 dimineata, adormise pe picioarele mele in timp ce conduceam si am dus-o la camin. Dimineata la 9 m-am trezit si am plecat cu ea la Sibiu. Repet, ziua mea, in care faceam 20 de ani si nu am vazut nici o alta față cunoscuta, nu mama, nu tata, nu prieteni (probabil alta greseala). 

Acum vine partea esentiala: ea a hotarat sa nu facem treaba asta publica, de ce, nu stiu. Probabil nu avea incredere in mine sau era constienta ca o sa fiu doar o aventura (eu ma indragostisem ca prostul). In Craiova in public, nu ne tineam de mana, nu ne pupam, nu ne alintam. La Sibiu, era totul liber bineinteles, neavand cine sa ne vada la 300 de km de casa. Ne-am intors acasa, au trecut zilele si a venit sesiunea. Primesc un mesaj serios de la ea, dupa zile bune in care uitase de mine "Alex, nu vreau sa te fac sa suferi, eu o sa ma decazez de la camin si o sa vreau sa stau acasa sa invat. 

Nu vreau sa ma astepti, vom vedea ce e mai bine dupa". I-am zis sa iesim la o cafea sa lamurim lucrurile, m-a amagit ca o sa o facem, pana intr-o seara in care mi-a zis ca e la camin cu treburi in comisie, eu sunand prieteni , trecand pe la camin si vazand ca nu e masina ei acolo, confirmandu-mi ca ma minte. 

De atunci nu ne-am mai vazut, doar mesaje scurte, fortate, cu hei, ce faci...bineinteles trimise de mine. Am suferit ca prostul zile intregi, saptamani chiar si inca am o dezamagire in suflet legata de treaba asta. Imi facea des complimente "my better half", "dragostea mea", "perfectul meu" si incepuse chiar sa imi spuna "Te iubesc" si in face-2-face cat si in mesaje. 

A fost un "avantaj" pentru mine ca am avut masina (Audi, spun brand-ul pentru ca femeile...mde), sau ca ii plateam eu absolut tot? Nu parea genul materialista si nici pe departe nesimtita/sarantoaca. A fost greu...aveam zile cand faceam orice, ma opream, ma gandeam la ea si imi venea efectiv sa plang.